Comunicat de presă: calitatea de sportiv licențiat și participarea în CNE și CND

În urma anunțului făcut privind Cupa României la Enduro și la Downhill, prevederea că participarea la etapele acestei competiții se va face doar pe bază de licență a ridicat câteva întrebări din partea potențialilor participanți. Am centralizat în acest comunicat principalele obiecții ridicate de scenă ca să aruncăm niște lumină asupra chestiunii în sine, dar și a contextului mai amplu în care se regăsesc cele două Cupe.

Care-i logica la toată treaba asta cu licențele? De ce trebuie să ne licențiem ca să participăm la concursuri la care până acum participam fără licențe?

Faptul că licența îți permite participarea în cupe ar trebui privit ca pe un bonus, adevăratul câștig este faptul că schimbăm fundamental felul în care disciplinele gravitaționale sunt privite. Atât de opinia publică cât și de federație. Și pentru a înțelege despre ce vorbesc, haide să privim contextul actual.

Nu este niciun secret că disciplinele gravity nu au un mediu propice în care să se dezvolte:

• Lipsește susținerea din partea autorițăților/administrațiilor locale – ca și când nu ar fi suficient că sunt lente, greoaie și birocratice, există și un lung istoric în care acestea s-au arătat obtuze când a venit vorba de construirea de noi locuri de dat iar progresul la capitolul acesta este unul realizat cu pași mici și multă muncă

• Lipsește suportul legal – din punct de vedere legal nu putem construi trasee destinate exclusiv mountain biking-ului. Legea permite accesul cu bicicleta DOAR pe traseele montane marcate(marcarea traseelor este o treabă de care se ocupă Salvamontul). De aici trebuie înțeles că la bază, mountain biking-ul în România are o foarte serioasă problemă legală. Ce este însă de notat este că cu aceeași problemă s-au confruntat recent/se confruntă țări din vecinitatea noastră în care sportul acesta este mult mai dezvoltat. Nu este nevoie să reinventăm roata, este suficient să copiem un model existent. Această chestiune însă este una care necesită timp și pârghii de acțiune. Eu, Gigel, nu o să pot să schimb o chestiune de genul ăsta peste noapte, de capul meu.

• Lipsa personalului specializat din cadrul federației – atât downhill-ul cât și enduro sunt sporturi tinere. Durata de care are nevoie un sport pentru a ajunge la maturitate este una ce se măsoară în zeci de ani. Adoptarea și integrarea unei ramuri noi de ciclism într-o federație este un proces lent chiar și în țările cu o lungă tradiție în ciclism. Includerea acestuia într-un regulament național este abia primul pas ce trebuie făcut pentru a susține dezvoltarea lui. Dincolo de asta este nevoie de o structură organizatorică competentă care să creeze un climat propice dezvoltării, adică oameni specializați(arbitri, antrenori, delegati tehnici, comisii care să supervizeze evoluția sportului și care să intervină acolo unde este cazul) și un calendar competițional bogat(campionate naționale, cupe naționale și cât mai multe alte evenimente). Existența simultană a acestor două elemente face obiectul activității unei federații și reprezintă motorul ce stă la baza creștererii popularității sportului. Dacă ne uităm puțin în ograda noastră realizăm că lucrurile nu sunt deloc roz. Nu tu oameni specializați, nu tu cupe naționale iar campionatele le numărăm pe degetele de la o mână. Încă o dată, lucrurile nu stau bine deloc.

• Downhill și enduro nu doar că sunt discipline NOI dar pe deasupra nici nu sunt sporturi olimpice, lucru care le poziționează la capătul listei de priorități. Adică și dacă mâine federația se va scălda în râuri de bani, prioritare vor fi disciplinele olimpice deoarece federația reprezintă în primul rând disciplinele de interes național. Din nou repet, nu va veni nimeni să ne facă nimic. Nu suntem o prioritate pentru că nu reprezentăm sporturi olimpice, nu prea existăm ca numere și pe deasupra nici nu ne licențiem. E important să înțelegem că vom culege fix ce semănăm. Nimic mai mult.

• Problemele cu care se confruntă organizatorii – lipsa visibilității, a sponsorilor și a unui cadru legal care să încuraje inițiativele. Ca idee, nu este nimeni interesat să sponsorizeze sau să ofere acoperire media la evenimente unde participă 30-100 oameni și care au 30 spectatori. Oare de ce au dispărut atâtea concursuri de downhill? (Mogoșa, Cheile Grădiște, Sinaia, OnTheRocks, etc) Pentru că organizatorii sunt leneși? Nu, la bază stă un cumul de factori: lipsa fondurilor(concursurile se fac cu bani de acasă) la care se adaugă probleme mari cu administrațiile locale(dificultăți în a obține avize) și la care, colac peste pupăză se adaugă riscul de a face închisoare în cazul unor evenimente grave.  Și aici vreau să stresez puțin pe securitatea participanților care sunt total descoperiți în cazul accidentărilor, relațiilor cu asiguratori și autoritățile. Totul se face pe răspunderea a 1-2 oameni care sunt responsabili de un eveniment/concurs. E absurd ca acești oameni să ducă în spate toată răspunderea doar pentru că nu au acordul federației de profil așa cum prevede legea sportului din România. Dacă vrem o comunitate puternică înseamnă că trebuie să ne sprijinim reciproc și să fim responsabili, astfel că fiecare trebuie să preluăm o parte din răspundere, făcând lucrurile legal, chiar dacă asta presupune un mic efort și o cheltuială minimă de bani și timp.

Chiar credeți că se va schimba ceva în toată ecuația asta dacă noi nu schimbăm radical felul în care alegem să privim lucrurile și să ne implicăm în sport? Pe bune acum. Problemele cu care se confruntă sfera gravitațională și ciclismul în general nu sunt unele de detaliu. Discutăm despre probleme de fond. Discutăm de lipsa unei baze solide pe care să putem construi.

Și dacă ne licențiem acum toate problemele ăstea se rezolvă? NU. Evident că nu. Dar facem un prim pas, unul foarte important, spre a oferi legitimitate sportului. Și acesta nu e deloc un lucru mic. Existența unor cupe naționale și a unei mase de sportivi licențiați care participă la ele este un indicator al faptului că scena se apropie de maturitate și că oamenii vor mai mult de la federație. Numărul de sportivi licențiați atestă nivelul de activitate din cadrul respectivei discipline și este felul prin care arătăm că s-a creat o masă critică în disciplinele gravitaționale, una care înțelege mecanicile sportului și care vrea să se implice în dezvoltarea lui. Una care nu poate fi ignorată și care are pretenții de la sine și de la federație. Și având în vedere că anul trecut federația a avut doar în jur de 100 de sportivi licențiați, impactul unei astfel de mutări nu va fi niciodată mai mare. Dacă începând din 2016 avem cupe naționale, ocazie cu care dublăm sau triplăm numărul de licențe existente, avem o șansă foarte bună la a schimba radical felul în care suntem percepuți de către oamenii din sport, în primă fază și apoi treptat, de mase.

Demersul trebuie văzut ca o investiție pe termen lung, una pe care noi ca bicicliști o putem face pentru sportul drag nouă. A venit momentul să nu ne mai plângem că acest sport nu evoluează și să înțelegem că e de datoria noastră, a fiecăruia, să contribuim la construcția lui. Puterea stă în numere și acum numerele sunt în favoarea noastră.

1. Pot participa la concursurile ce fac parte din CND/CNE fără a fi sportiv licențiat FRC?

Nu. Participarea la aceste 10 concursuri este condiționată de licențiere. Nu există clasă “OPEN”.

2. Cat costă licențierea și ce presupune?

Pentru a obţine o licenţă de sportiv amator solicitantul sau tutorele legal în cazul minorilor trebuie să:

• completeze o cerere de licenţă pentru amatori conform anexei nr. 7;
• plătească taxa conform normelor financiare (70 de lei);
• prezinte o copie după un act de identitate;
• prezinte viza medicală eliberată de o unitate medicală sportivă şi asigurarea de accidente şi terţe persoane a sportivului valabilă cel puţin un (1) an, perioadă care să includă intervalul pentru care se eliberează licența;
• prezinte o poză in format digital;
• în cazul minorilor se va prezenta acordul părinţilor sau al tutorelui legal;

Procesul de licențiere este detaliat aici: /

Dacă te interesează care este suma minimă pentru care te poți licenția atunci e bine de știut că cea mai ieftină asigurare începe de la 60 lei. La acesta se adaugă taxa de 70 lei plătită la federație deci discutăm în total de 130 lei.

Dacă ai deja o asigurare de accident, e foarte posibil să nu ai nevoie de o alta. Ca să verifici dacă ești acoperit, dă un mail pe adresa [email protected] și cere lămuriri. Singurul aspect care contează este ca asigurarea ta să nu aibă vreo clauză de excludere când vine vorba de participarea la competiții.

Dacă în localitatea ta nu există clinică de medicină sportivă sau dacă nu vrei vrei să mergi la o vizita medicală, atunci funcționează și o simplă adeverință de la medicul de familie, prin care se atestă că ești apt pentru ciclism. Dovada adeverinței/vizitei medicale și a asigurării se face prin anexarea la un email a unor poze în care acestea se văd în clar. Poze făcute cu telefonul mobil, nu ai nevoie de scaner.

Recomandarea noastră ar fi să faci acea vizită medicală la un cabinet de medicină sportivă și să optezi pentru o asigurare care te acopera atat în concurs cât și în afara lui pentru întreg anul. Acestea încep de la 100 lei/an, mai multe detalii aici: /

3. Păi și dacă eu merg la un singur concurs, îmi fac licență doar pentru atât? Altfel nu mă mai pot da?

Te poți da pe traseul respectivului concurs timp de 362 zile pe an fără să ai nevoie de nicio legitimație. Nu îți ia nimeni posibilitatea de a te bucura de traseul respectiv în toate aceste zile, timp în care te poți decide dacă vrei să participi la concurs sau nu. Dacă experiența concursului merită efortul licențierii este ceva ce fiecare evaluează pentru sine.

Ce ar fi totuși de notat e faptul că participarea la concurs reprezintă modul prin care fiecare dintre noi susținem inițiativele celor care au făcut posibilă amenajarea respectivului traseu sau care, prin organizarea unui eveniment, contribuie la dezvoltarea comunițății locale și deci a sportului în general.

4. De ce să dau bani federației ca să mă dau cu bicicleta? Ce a făcut ea pentru mine?

Cred că primul lucru care ar fi de spus aici este că nu îți cere nimeni bani ca să te dai cu bicicleta. Nu ți-a cerut până acum și nu îți va cere nici de aici înainte. Participarea în orice CUPA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, indiferent de disciplina sportivă, necesită însă obținerea unei legitimații de sportiv licențiat. La orice alt eveniment din afara cupelor, poți participa în continuare fără licență.

Avem o federație măcinată de furt și corupție, dar care acum se reorganizează – pe scurt, vechea conducere FRC a fost atât de ocupată cu delapidarea încât a “uitat” să înregistreze federația în registrele ANAF, asta dacă ar fi să numesc o singură “scăpare”. Da, ai auzit bine, nu s-au plătit cotizații la ANAF din 2001 până în 2013 pentru că federația nu a existat în evidențele acesteia. În momentul de față federația are conturile blocate deoarece are o datorie activă la ANAF de aproape 100.000 euro. Tot din acest motiv, federația nu a mai primit NICIO finanțare de la Ministerul Tineretului și Sportului de 3 ani de zile.  Și această datorie la ANAF este una singură dintr-o listă cu multe altele.  Neregulile privind ANAF-ul precum multe altele au ieșit la iveală odată cu detronarea vechii conduceri FRC. Și aici cred că este important de spus că atitudinea cluburilor din sfera gravity care erau afiliate federației la momentul respectiv a jucat un rol hotărâtor, înclinând balanța în favoarea actualei conduceri. Ca idee, actualul președinte a câștigat alegerile cu 14 voturi vs 13 voturi, reprezentantul vechii conduceri. Poziția reprezentanților din sfera gravity(3 voturi) a înclinat balanța în favoarea actualei conduceri și a făcut posibile toate schimbările care au avut loc din 2013 și până acum. Respect!

Este actuala conducere FRC preocupată de dezvoltarea sportului? Da. S-au rezolvat problemele care ne fac să batem pasul pe loc? Nu. Dar atunci ce s-a schimbat? Atitudinea federației față de inițiativele scenei. Și aici cred că am auzit cu toții povești despre diferite proiecte/inițiative din trecut care și-au găsit sfârșitul în încercarea de a colabora cu vechea conducere.

Are federația cum să facă lucruri fabuloase peste noapte? Nu, nu are cum. Nu are bani și nici suficienți oameni specializați. În momentul actual poate doar să susțină inițiativele venite din partea scenei. Păi și face treaba asta? DA, o face al naibii de bine și acesta este un uriaș pas în față pentru întreaga scenă.

Cât despre federație, am senzația că este încă neclar cine este ea și cu ce se ocupă, așa că voi puncta încă o dată faptul că federația în sine nu este altceva decât asociația cluburilor de ciclism din țară. Suma părților implicate în sportul cu pedale și care contribuie activ în cadrul său. Federația nu este parte componentă a statutului și nici nu ține de vreun minister. Federațiile sunt entități non-guvernamentale care au personalitate juridică proprie și care functioneaza în aceleasi condiții precum cele prevăzute pentru asociațiile fără scop patrimonial.  Oricine face un club sportiv și îl afiliază federației devine parte componentă a acesteia. Federația suntem eu și cu tine. Iar discuția asta nu este despre ce a făcut federația pentru tine ci despre ce poți face tu pentru tine și pentru sportul drag nouă.

A rămâne blocați pe toate lucrurile care nu s-au întâmplat până acum reprezintă o atitudine greșită. Una din care nu iese nimic bun. Nici azi, nici mâine, niciodată. Singurul mod prin care vom schimba ceva este înțelegând acest lucru și acționând în consecință.

Orice altceva mai puțin de atât ar genera în continuare aceleași probleme.

5. Ce se întâmplă cu cei 70 de lei? Nu e suficient că plătesc asigurare? La ce mai dau bani și la federație?

Păi 10 se duc pe tipărirea licenței iar diferența merge către acoperirea cheltuielilor administrative ale federației. Aceasta pentru a putea emite licențe UCI plătește anual o taxă de afiliere. Mai are și niște cheltuieli cu sediul iar omul care îți eliberează licența sau care îți răspunde zilnic la emailuri trebuie plătit și el, nu? Nu face nimeni avere pe spatele tău. Activitatea federației este acum una transparentă și bilanțul financiar poate fi verificat de orice reprezentant al unuia din cluburile afiliate.

6. De ce trebuie să mă licențiez pentru a participa în CND/CNE? De ce nu merge și fără?

Cupa națională este un eveniment organizat împreună cu Federația Română de Ciclism care fiind afiliată UCI trebuie să respecte condițiile impuse de aceasta cand vine vorba de organizarea Campionatelor și Cupelor Naționale. Participarea la aceste competiții, in orice țară, se face conform regulamentului UCI în vigoare. Acesta prevede ca participanții să fie sportivi afiliați federației. În acest fel se atestă faptul că sportivul este apt pentru sport și că are o asigurare validă în caz de accident.

7. De ce nu ați organizat cupa fără FRC?

Din dorința de a da lucrurilor o direcție corectă din capul locului. Iar pentru claritate, corectă presupune conformarea la legile și normele în vigoare. Și aici nu aș vrea să se înțeleagă că a organiza concursuri fără FRC înseamnă să le organizezi “după ureche” sau că ar fi mai puțin corecte. Nu este acesta cazul. Ce încerc să subliniez este faptul că poți respecta toate normele din lume, dacă nu ai avizul federației, nu ai nicio dovadă că ai făcut asta. Pe scurt, nu ai acoperire legală. Iar treaba asta poate atrage după sine circumstanțe agravante pentru organizator în cazul unui accident și foarte multă reclamă negativă pentru sport. Nu avem nevoie de niciuna din cele două.

Acest proiect ar fi însemnat mult mai puțină muncă și presiune dacă cupele erau făcute fără FRC. Nu mai trebuia să te conformezi unui regulament național, nu mai trebuia nimeni să stea să traducă și să adapteze regulamentul Enduro de la UCI și să-l propună FRC(regulamentul până în 2015 la disciplina enduro era unul de 4 rânduri după care nu puteai organiza o cupă, ca idee), în fine, nici nu mai stătea nimeni să vină cu propuneri de modificare a regulamentelor MTB de organizare a cupei naționale sau a grilei de punctaj (ambele fiind de XC, evident) și altele. Și oare nu era mult mai simplu să nu existe nicio discuție legată de licențe? Să vii cu un proiect nou și toată lumea să aibă numai cuvinte de laudă. Pe bune! Acum știind aceste lucruri, aș vrea să te întrebi ceva, dacă faci un lucru despre care știi sigur că are impact pe termen lung și atinge viețile multor oameni, îl vei face cum îți este mai simplu sau cât se poate de bine? Conștiința ce-ți spune?

8. Concurentul semnează o declarație pe propria răspundere, asta nu e suficient pentru organizatori?

Declarația pe propria răspundere este o apărare slabă în fața acuzațiilor de vătămare corporală. Nu zic nimic de acuzații mai grave. Iar faptul că tu dai sau nu pe cineva în judecată este irelevant. Procuratura se poate autosesiza. Mulțumită legislației din România, răspunderea este a organizatorului orice s-ar întâmpla. Chiar și atunci când este federația implicată. Diferența pe care o aduce implicarea federației este faptul că acest lucru atestă că evenimentul este organizat conform cu normele de siguranță naționale ale disciplinei și foarte important, cu legea sportului. Această frumoasă lege prevede că orice participant al oricărei întreceri sportive din calendarul național, este obligat să fi efectuat un control medical care să ateste starea sănătății sale și totodată să fie asigurat în caz de accident. Adică fix lucrurile ălea două pe care le atestă legitimația de sportiv licențiat.

Dar haide să o judecăm invers. Să zicem că nu faci o cupă cu federația. Ignorăm total orice repercusiune ar putea avea crearea unui astfel de precedent în sfera gravity din țară. Proiectul e foarte bine primit de scenă, oamenii vin la concursuri. Ai mulțumit pe toată lumea. Motivația unora este posibil să fie mai mare având în vedere elementul de noutate adus de cupă. Cineva suferă o accidentare gravă. Se autosesizează Procuratura. Tu ai o declarație pe propria răspundere. E bun. Imediat după ce prezinți avizele necesare organizării concursului, ți se va cere să prezinți și avizul federației responsabile. Doar că tu ai organizat fără FRC, nu ai niciun aviz. *Păi și după ce regulament ați organizat concursul, domnule organizator? Cine a verificat dacă respecți normele de siguranță în vigoare? Sportivul era apt pentru sport?* – “aaa, pai știți, noi organizăm un concurs privat aici, nu facem cu federația. Dar traseul era foarte ok iar omul părea sănătos”. Cine ar vrea să ajungă în situația asta? vă întreb. Și făcând abstracție de situația în care e pus organizatorul, cum mai îndrepți prejudiciul adus imaginii pe care o are sportul după ce apare în media senzaționalul? “accident grav în Cupa României,  concurs de biciclete neavizat FRC, norme de siguranta nerespectate”. Doar pentru că până acum nu s-a întâmplat nimic de genul ăsta nu înseamnă că e exclus să se întâmple. Răspunderea este una cât se poate de mare aici și nu poate fi tratată cu ușurință.

Și ca idee, un om, practicant de MTB la fel ca mine și ca tine, și-a pierdut viața weekendul trecut într-un concurs de XC, pe o secțiune de coborâre. Riscul este real, nu e o fabulație.

Problema urâtă este că și dacă faci un concurs cu FRC și toata lumea este licențiată, răspunzător final este tot organizatorul. Aceasta este o chestiune care ține de felul în care tratează legea răspunderea. Implicarea FRC în calitate de garant nu face decât să pună organizatorul în poziția de “conform cu toate normele de siguranță” însă fără a-l absolvi de răspundere. Fain, nu?

9. De ce licența de sportiv amator?

Cred că aici s-a creat o confuzie. Un sportiv licențiat nu este prin definiție și profesionist. Conceptul cum că se licențiază doar sportivii de performanță este unul împământenit greșit de vechea conducere FRC și reprezintă un model nefuncțional, păgubos chiar. Atâta timp cât afilierea la federație este condiționată de un anumit nivel de performanță a sportivului, federația nu își poate îndeplini misiunea de a dezvolta sportul și de a-l aduce mai aproape de oameni. Actuala conducere a FRC a înțeles acest lucru și în 2013 au fost introduse licențele pentru amatori. Această mutare încurajează afilierea sportivilor la FRC (te poți licenția fără a face parte dintr-un club sportiv afiliat federației) și deci implicarea acestora în sport.

Titulatura de sportiv licențiat amator este una cât se poate de firească și întâlnită în mai multe țări.

Iar ca o mică paranteză, legea încadrează sportivii în două categorii: profesioniști și amatori. Profesionistul este remunerat pentru activitatea sa și este încadrat în “cartea de muncă” ca sportiv profesionist în disciplina “X”. Având în vedere faptul că în România astfel de încadrări nu există pentru ciclism (avem doar pentru box, fotbal și încă alte câteva sporturi), toți sportivii sunt din punct de vedere legal, sportivi amatori. Chiar și cei profesioniști.

Așadar, terminologia de sportiv amator licențiat, deși este una “nefericită” la prima strigare, este cât se poate de firească. În esență suntem cu toții sportivi amatori, conform legii. Existența categoriilor de amatori/ profesioniști este o chestiune de organizare internă a FRC și a fost făcută spre a se face o diferență clară între sportivii afiliați unor cluburi sportive și cei licențiați direct la federație. Această diferențiere a fost preluată și de către cluburile sportive și multe din acestea au acum echipe numeroase de amatori în paralel cu echipele elite (te poți licenția ca sportiv amator și dacă ești membru al unui club sportiv, apartenența la acesta nu atrage după sine obligativitatea de a avea licență de sportiv profesionist).

Ambele licențe sunt licențe UCI și ambele sunt valabile pentru participarea la concursurile din CNE și CND.

10. De ce nu ați făcut și clasă “OPEN”? Fără licență.

Pentru că încercăm prin aceste două cupe să adresăm totodată și principalele probleme cu care se confruntă scena și anume toate cele amintite în punctele de mai sus (partea în care explicam că n-avem de niciunele și că am vrea să schimbăm treaba asta).

Scopul final nu este de a organiza niște cupe ci de a aduce schimbări fundamentale la modelul actual. Aceasta este nefuncțional și reprezintă prima problemă ce trebuie adresată dacă vrem să reducem decalajul dintre peisajul local și cel din vest.

11. De ce atât de bruscă schimbarea astea? De ce nu faceți lucurile treptat?

În primul rând ar fi de spus că nu există pași intermediari între a nu avea licență și a avea. Iar în al doilea rând, un alt motiv ar fi faptul că anul acesta erau șanse foarte mari să nu fi existat concursuri la Cheile Grădiștei, Sinaia, Mogoșa și nici la Buscat fără această inițiativă. Și asta din cauza tuturor problemelor cu care se confruntă organizatorii, cele amintite mai devreme. Schimbarea nu vine de la prea mult bine ci pe fondul unei situații de criză.

În plus, cu cât va crește numărul de oameni din sport cu atât va fi mai mare și inerția mentalului colectiv. Este mai simplu să facem schimbarea asta acum când suntem încă puțini.

Vrem să punem bețe în roate sportului? Nu, încercăm să facem tocmai lucrul opus. Dar pentru a putea vedea treaba asta, este nevoie să privim lucrurile în ansamblu și cu mintea deschisă. Este aceasta o mișcare curajoasă? Da, foarte. Dar este făcută pentru binele sportului drag nouă și vine într-un moment în care acesta are nevoie de ea mai mult ca niciodată.

Ca o concluzie, pornind inițiativa asta știam de la bun început că nu vom primi niciun fel de premiu de popularitate din partea scenei însă ne-am asumat treaba asta din dorința de a pune bazele a ceva pe care să putem construi mai departe în anii care urmează.

Realizăm că principalul risc este acela de a avea mai puțini oameni la concursuri. Scena gravity este însă suficient de mică pentru ca aceste informații să poată ajunge la aproape toată lumea. Iar faptul că ADMR este o inițiativă din care fac parte oameni din mai multe regiuni ale țării, ne ajută să fim mai aproape de comunitate și să explicăm mai ușor demersul nostru.

Ai înțeles și vrei să fii de ajutor? E suficient să dai mai departe lucrurile înțelese. Fă-ți vocea auzită! Este nevoie de implicarea noastră, a tuturor. Despre asta este demersul nostru, nu despre cupe, nu despre licențe și nu despre puncte.